#49: Balcanismul pe care nu ni-l recunoaștem
Despre Barometrul cultural pe 2023, muzici și dansuri balcanice, și câteva argumente pentru susținerea gândirii critice
Săptămâna trecută, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a lansat, ca în fiecare an, „Barometrul de consum cultural 2023. Comunități de consum în contextul schimbărilor societale”.
Din capul locului, cel mai înalt procent de participare culturală s-a înregistrat în jurul obiectivelor turistice de patrimoniu (monumente istorice și situri arheologice), precum și în ceea ce privește vizitele la muzee, galerii de artă și expoziții. Direcții, de altfel, așteptate, dacă ținem cont de investițiile Ministerului Culturii și autorităților locale în turismul cultural și, mai ales, de cei doi ani pandemici pe care i-am traversat înainte.
În concediile și călătoriile în țară sau în străinătate, românii au bifat (și) clădirile și monumentele de patrimoniu, însă mai puțin vizitele la muzee și galerii de artă (procent crescut față de 2022, dar similar celui din anul 2014). Cu alte cuvinte, nevoia de a călători liber post restricțiile pandemice a determinat creșterea consumului cultural de patrimoniu, și nu invers. Relevant în acest sens este nivelul de participare la evenimentele specifice artelor spectacolelor (din afara festivalurilor): prezență foarte scăzută în sălile de teatru, operă, dans și în cinematografe.
Oamenii se deplasează în afara orașelor pentru a vizita monumente istorice și situri arheologice, dar nu iau în considerare escapade pentru a viziona spectacole. Dincolo de concluziile autorilor, care vorbesc despre lipsa de acces la infrastructura culturală, educație deficitară și nivel economic scăzut, rămâne chestiunea produselor culturale în sine: în ce măsură sunt acestea adresate și comunicate într-un limbaj accesibil publicului larg?
Un posibil răspuns s-ar contura din secțiunea „Consumul cultural non-public. Profiluri de consum de muzică și lectură” a aceluiași Barometru, în care datele statistice indică ca cele mai ascultate genuri muzicale — muzica populară și etno (45%), pop autohtonă/românească (25%), rock (18%), pop străină (17%) și manele (15%).
Concluziile vorbesc despre o separare clară a publicului consumator de muzici culte sau muzică.. rock, versus cel interesat de manele și muzică populară, identificând (în mod previzibil) grade opuse de disponibilitate referitoare la diversificarea practicilor de consum cultural.
Opoziționismul și separarea a două categorii de public situate la extremele consumului cultural (muzici culte si rock vs manele, populare, etno și pop autohton), dar care totuși fac parte integrantă din ceea ce numim cultură — își au originea, printre altele, în controversata noastră moștenire balcanică și influența, de-a lungul secolelor, a muzicii rome și a culturii otomane.
Ne raportăm la muzicile culte și înalte ca fiind expresii ale civilizației, educației și occidentalismului, în timp ce antagonizăm 33% din public și-i considerăm consumatori „reticenți la cultură” chiar pe aceia dintre noi care continuă să-și revendice spiritul balcanic și să mențină viu multiculturalismul caracteristic muzicii și dansurilor populare, etno, rome, turcești etc.
„Înainte (de atelier) ziceam că nu pot să dansez așa, că nu ar fi firesc, practic susțineam faptul că sunt mișcări de manele, iar eu nu ascult așa ceva. Ipocrizie din partea mea, foarte balcanic, ce să zic. În cadrul workshop-ului mi-am descoperit anumite părți din corp pe care nu credeam că pot să le mișc. Când în sfârșit am acceptat că provin dintr-o zonă balcanică mișcările au venit de la sine, pentru că le am în sânge. Am aflat că am șolduri, umeri, piept și că pot face multe lucruri cu ele.” (participantă la atelierul de explorare balcanică prin mișcare din cadrul „Balkan Ballerinas”)
Decalajul dintre adoptarea de către publicul educat a unor practici artistice specifice mai degrabă culturii vestice, și încăpățânarea majorității românilor de a prezerva un trecut considerat periferic, încărcat de moșteniri folk, balcanice și orientale — poate fi redus prin chestionarea stereotipurilor etnice și regionale și reintegrarea balcanismului în circuitul cultural.
Nu doar din punct de vedere muzical (sunt bine-cunoscute inițiativele autohtone de recuperare a folclorului local), ci și prin intermediul dansului contemporan, așa cum reiese, la un scroll distanță, din cel mai fresh material ISCOADA.
Fii generos/asă! Trimite Perspectivele cadou unui/unei prieten(e)
Pentru Tik Tok, follow aici.
#NOU pe ISCOADA
Grupul Platforma 13, adică coregrafii și dansatorii de generație tânără Anca Stoica și Sergiu Diță, au pornit în căutarea urmelor moștenirii balcanice în corpurile dansatorilor contemporani prin proiectul multidisciplinar Balkan Ballerinas. Acesta provoacă monopolul instituțiilor de dans, care refuză să se despartă de tradiția și prestigiul culturii „înalte” (și beneficiile care decurg de acolo).
În același timp, demersul chestionează și istoria dansului contemporan din România de după anii ‘90 când, abia ieșiți din bezna comunismului, artiștii de dans au adoptat fără tăgadă practici, forme și concepte occidentale de mișcare și expresie. Folclorul, moștenirea balcanică și dansul clasic au fost laolaltă aruncate pe geam, făcând loc unei tabula rasa care a permis, în același timp, și un spațiu de experiment de o fervoare extraordinară. S-ar putea argumenta, pe de altă parte, și faptul că perioada ~2000-2015 a dat naștere unui spațiu ludic total într-un spirit familiar de sfidare și auto-ironie tipic.. balcanic.
Totuși, după acest respiro de 35 de ani de contact și identificare (și) cu Vestul, suntem în sfârșit pregătiți să reconsiderăm moștenirea multiculturală locală? Nu în ultimul rând, asta ne-ar putea proteja de narațiunile protocroniste, excepționaliste și naționaliste care ne bat la ușă odată cu alegerile ce urmează.
„Prin Balkan Ballerinas încercăm să ne chestionăm percepția asupra identității proprii, cum ne poziționăm la intersecția asta dintre mândrie și rușine, dar și cum acest spațiu socio-cultural balcanic modifică felul în care ne mișcăm. Credem că mișcarea are de-a face cu felul în care am fost crescuți, cu modul în care am experimentat viața și cum fiecare experiență a imprimat un tipar de mișcare în corp.” (Anca Stoica)
Citiți „Balkan Ballerinas – între mândria și rușinea de a aparține”, un material proaspăt scos din cuptorul redacției, garnisit cu toate cele de către a noastră Laura-Maria Ilie — editoră, cercetătoare și co-fondatoare ISCOADA.
#Pe subiect
„Istoria omenirii se poate scrie cu corpul, atât într-o reprezentaţie publică cu lumini, cât ṣi zi de zi, în activitățile curente, „profane”. Prin urmare, corpul nu se mișcă doar la impulsul sunetului, al muzicii, ci ṣi într-un ritm propriu, pe propria muzicǎ interioară.”
Un eseu-meditație asupra relației noastre cu corpul, fie dpdv biologic, artistic (performativ, dansant), fie prin lentila socială a corpului supravegheat, sau cea morală plină de semne și semnificații. Materialul din arhiva ISCOADA, semnat de coregrafa Ana Lucreția Nedelcu, vorbește despre acest „personaj cheie” care este corpul nostru și multiplele lui roluri, răspunzând la întrebarea: „Dacă te-ai privi într-o oglindă dublă, ce ai observa?
#Intermezzo pentru un super deal
Un pic despre noi, campania pe care o avem în derulare și niște argumente în baza cărora îți cerem sprijinul.
Științele sociale (sociologia, antropologia, psihologia, etc.) sunt domenii de studiu preocupate de felul în care societatea, ca organism, se mișcă și se dezvoltă. Ele se uită și la individ ca la celula de bază a acestei structuri sociale.
Antropologia, în special, se uită la comunități, respectiv micro-segmente celulare din organismul social mai mare. Cercetează „la firul ierbii”, adică observând și interacționând direct cu oamenii în elementul lor cultural și social pentru a-și da seama de dinamici, credințe, fenomene ce țin de societate și cultură, pe care nu le poți descoperi altfel decât privind foarte de aproape, cu ochiul liber — pentru suficient timp.
Însă, pentru majoritatea dintre noi, inclusiv pentru cei intervievați, descoperirile antropologiei rămân necunoscute. Prea puțini ajung să le citească, încă și mai puțini să le înțeleagă și să le încorporeze în beneficiul unei mai bune organizări sociale. Deseori, limbajul folosit în comunicarea acestor cercetări este opac și inaccesibil inclusiv oamenilor care au participat la realizarea lor. Mediul academic supraspecializat premiază lipsa de transparență în explicarea unor fenomene umane. Considerăm acest lucru un dezechilibru de putere.
Misiunea ISCOADA este de a traduce aceste cercetări pe înțelesul publicului larg — fie ele girate, sau nu, de sistemul academic. Adică publicăm cercetări de scurtă durată realizate de cercetători tineri în cadrul masteratelor și doctoratelor de profil. Strategia editorială ISCOADA este Research-as-Storytelling, adică să transformăm cercetarea într-o poveste construită pe principii narative.
Credem cu tărie că noi toți am beneficia de povești bazate pe cercetare pentru că, dacă-s bine spuse, au puterea să reducă polarizarea socială, necunoașterea și respingerea celor diferiți de noi (social, cultural, etnic, religios, de orientare sexuală sau identitară etc.)
ISCOADA este co-finanțată în acest moment de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) printr-un program multianual (2024-2025). Asta înseamnă că vom publica 70 de articole de cercetare/eseu și vom organiza 15 dialoguri ISCOADA Talks în București și în țară pe parcursul acestor doi ani.
Prefixul CO- de la co-finanțare este important. Asta înseamnă că noi trebuie să acoperim 15% din suma totală a proiectului, mai precis – 53.000 RON (10.600 €). Deal-ul pe care vi-l propunem este următorul: noi am făcut rost de 85% din suma necesară funcționării ISCOADA prin acest grant câștigat prin concurs. Ne lipsesc cei 15% și pentru asta apelăm la voi.
Mizăm pe ideea de co-responsabilitate, co-creare și co-susținere a acestei platforme 100% independente. E un pariu și pentru noi. Vom afla dacă se vede/se simte vreo utilitate/beneficiu/refugiu într-ale cunoașterii prin ISCOADA. Până în decembrie 2024 avem nevoie de jumătate din contribuția proprie, adică minim 26.500 RON (5.300 €). Vă alăturați?
#ISCOADA și prietenii săi
„Dacă ar fi să ne întoarcem la momentul primordial al iubirii probabil că putem spune că iubirea pe Pământ a început cu o piatră care a căzut din cer, prima coliziune care a adus viața pe Pământ și din care mai târziu avea să se întrupeze omul și tot caruselul de sentimente pe care l-a construit cu fiecare aterizare în gol, om lângă om. Pentru iubire e nevoie de viață, de oxigen. Dar și pentru degradarea iubirii tot de viață e nevoie.” (Bogdan Răileanu, scriitor)
Performance-ul „The Breakup” ce va avea reprezentații pe 2,8 și 10 decembrie, explorează dinamicile relațiilor la distanță și impactul tehnoromantismului asupra iubirii.
Vești bune de la echipa festivalului Bucharest Graphic Days: expoziția centrală de la Teatrul Național „I.L.Caragiale” București (Sala Rotondă) se prelungește până pe 15 decembrie, așa că dacă drumurile vă duc în centru — vă așteaptă o expoziție de ilustrații în culori vibrante, împreună cu HOCUS POCUS, vernisajul de pe 24 noiembrie, ce va reuni lucrările a doi artiști din Polonia — Agata Kulczyk și Marcin Markowski.
Și nu în ultimul rând, până la finalul lunii noiembrie puteți prinde expoziția „Cultura Obiectelor” în vitrinele celor 3 locații afiliate.
Lucrările celor cinci artiști – Iulia Bucuresteanu, Anio Ciutac, Ioana Mincu, Mara Verhoogt și Marco Verhoogt – sunt rezultatul unui proces de colaborare cu diverși artizani care se ocupă cu reparația și modificarea hainelor și pantofilor. Seria de lucrări expuse funcționează ca puncte de contemplare asupra culturii obiectelor, înțelegând procesul de creație, distrugere și reparație ca parte dintr-un ciclu esențial de reinventare socială. Stay tuned! Urmează și un material ISCOADA pe subiect.
✍️ Depeșă scrisă de Raluca Moșescu-Bumbac și editată de Laura-Maria Ilie. Design de Seán BC
Perspective este o colecție săptămânală bazată pe cercetare, care cuprinde materiale scrise și analize pe tema acestora. Vrem să provocăm discuții informate despre subiecte incomode ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.