#47: Limbaj, privire, muzică și alți demoni ai rasismului
Despre cum ne raportăm la produsele culturale ale comunităților rome + un super deal
La invitația unei prietene, ne-am nimerit zilele acestea în cadrul unui eveniment anual adresat mediului de afaceri local, foarte așteptat de cei 300 de susținători ai antreprenorilor români aflați pe scenă, în competiția de public speaking și vânzări. Sala de cinema VIP dintr-un centru comercial bucureștean s-a zguduit de aplauze și chiote când din boxe s-au auzit ritmurile unei manele - reprezentând coloana sonoră pentru promovarea unei agenții de turism care oferea pachete exclusiviste în Dubai.
Surprinzătoare a fost reacția celor prezenți în public: nu doar firească, ci și încurajantă, chiar frenetică. Difuzarea unei manele la un eveniment privat desfășurat într-o după-amiază de octombrie într-un black box cu ușile închise este, în același timp, inacceptabilă la o scară rulantă distanță, pe holurile sau în magazinele aceluiași centru comercial. Prctică la fel de inacceptabilă la marile concerte și la marile festivaluri din țară, deși vorbim de aceeași tipologie de public plătitor.
Ce se întâmplă, așadar? De unde această schismă comportamentală când ne referim la cea mai hulită muzică pe timpul zilei, dar adulată în timpul nopții? Ambivalența pe care încă o determină la nivel de societate acest fenomen cultural își are originile - așa cum vom vedea un pragraf mai jos - în lunga istorie a rasismului și discriminării față de romi și față de aportul acestora la cultura românească.
„Da, există un apetit uriaș pentru produsele culturale ale romilor, dar Sinele Occidental vrea să le consume în termenii și condițiile proprii; mai întâi trebuie să treacă printr-o estetizare, un fel de atenuare. (...) Da, vrem să auzim muzică romă în spații publice, dar să fie cântată de artiși albi și „prezentabili” (să ne asigurăm, totuși, că există câteva fețe de culoare în trupă pentru a părea „autentic”). Da, vrem să consumăm cultura romă, dar vă rog, nimic prea real, nimic prea dezgustător, nimic prea scăpat de sub control.” scrie Cosmin Mirea în publicația internațională The Attic.
Suntem o publicație 100% independentă. Dacă îți place ce citești, donează sau redirecționează 20% din impozitul pe venit/profit al firmei tale pentru Asociația ISCOADA. Pașii sunt simpli, click mai jos!
#NOU pe ISCOADA
Cercetătorul Dragoș Rusu intră în profunzimea subiectului cu o excelentă analiză în cel mai recent material ISCOADA, unde explică de ce discursul public despre manele este superficial, trunchiat, bazat pe spectacol și de ce se evită înțelegerea dinamicilor din spatele acestui amplu fenomen socio-cultural.
De câteva decenii, anumiți intelectuali (adepți ai culturii înalte), dar și mass-media, invocă riscul „manelizării” României, adică preluarea esteticii și eticii manelelor, infestând întreaga societate. Arhetipul lăutarului, veșnic atașat unei condiții sociale inferioare, periferice, dar și etniei rome, supus perpetuu discriminării rasiale, nu se poate ridica niciodată la nivelul arhetipului intelectualului de cultură înaltă.
Este vorba de același lăutar care a fost sclav la boier preț de cinci secole, care era vândut sau oferit cadou între diferiți boieri, și care este predecesorului manelistului de astăzi – invidiat tacit de adepții culturii înalte pentru succesul său.
Citește despre manelismul care încă instigă la revoltă și de ce manelele continuă să polarizeze și să panicheze moral întreaga societate: Muzica romilor în România — de la lăutărism la manelism.
#Intermezzo pentru un super deal
Un pic despre noi și situația în care ne aflăm. ISCOADA este co-finanțată în acest moment de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) printr-un program multianual (2024-2025). Asta înseamnă că vom publica 70 de articole de cercetare/eseu și vom organiza 15 dialoguri ISCOADA Talks în București și în țară pe parcursul acestor doi ani.
Prefixul CO- de la co-finanțare este important. Asta înseamnă că noi trebuie să acoperim 15% din suma totală a proiectului, mai precis – 53.000 RON (10.600 €). Deal-ul pe care vi-l propunem este următorul: noi am făcut rost de 85% din suma necesară funcționării ISCOADA prin acest grant câștigat prin concurs. Ne lipsesc cei 15% necesari și pentru asta apelăm la voi.
Realitatea este că noi lucrăm în acest proiect pe sume derizorii oricum (vorbim realmente de o distribuție de aprox. 2.500 RON/lună BRUT pentru fiecare dintre cele două co-fondatoare și membre permanente ale echipei, și și mai puțin pentru colaboratorii apropiați). Dacă mai tăiem din fee-urile echipei ca să acoperim contribuția proprie, vom merge la colindat la iarnă… :)
Nu vrem să condiționăm vreodată accesul la conținutul pe care îl producem prin paywalls (obligație la plată). O să vedeți această practică din ce în ce mai des în viitor, starea jurnalismului independent la nivel internațional este extrem de precară.
Mizăm pe ideea de co-responsabilitate, co-creare și co-susținere a acestei platforme 100% independente. E un pariu și pentru noi. Vom afla dacă se vede/se simte vreo utilitate/beneficiu/refugiu într-ale cunoașterii prin ISCOADA. Până în decembrie 2024 avem nevoie de jumătate din contribuția prorpie, adică minim 26.500 RON (5.300 €). Ce ziceți, vă alăturați?
#Pe subiect
Confruntarea dintre cei care susțin utilizarea termenului „ț*gan” (de obicei, persoane de etnie română) și cei care îl refuză (majoritatea comunității rome) este, în continuare, un conflict prezent în discursul public. Cum putem, însă, recunoaște o persoană de etnie romă într-o fotografie?
La fel de Nou pe ISCOADA, eseul cercetătoarei Ina-Alice Dănilă analizează fotografiile în care sunt înfățișați romii pe platforma Fototecii Azopan, cea mai mai mare colecție de fotografie digitalizată de arhivă din România.
Așa cum era de așteptat, comparativ cu alte grupuri similare de indivizi — efectul imaginilor reconfirmă categorii sociale preexistente și întăresc discriminarea și delimitările etnice. Din păcate, camera foto nu este inocentă nici când se străduiește să fie.
Fii generos/asă! Trimite Perspectivele cadou unui/unei prieten(e)
Dacă preferi agora Tik Tok, follow aici.
#ISCOADA și prietenii săi
Astăzi, 7 octombrie, a avut loc ultima reprezentație a performance-ului de dans contemporan BALKAN BALLERINAS, pe scena teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe.
Inspirat de stigmate și stereotipuri identitare create de Occident și proiectate asupra Balcanilor, performance-ul realizează o radiografie a culturii balcanice și privește corpul ca zonă de tranziție între două instanțe – mândrie și rușine, trecut și prezent, folclor și rave, balet și manele. Urmăriți proiectul, merită din plin să prindeți performance-ul + Platforma 13, asociația care l-a inițiat.
Cum se trăiește schimbarea mediului de la oraș la sat pentru aceia care au migrat voluntar către zonele rurale ale țării?
Demersul documentar „În căutarea paradisului pierdut” vrea să afle poveștile persoanelor care fac această alegere și care trec invariabil printr-un proces de adaptare la noul context social, cultural și economic, ce diferă de la o regiune la alta, de la un sat la altul, de la o familie la alta.
Echipa de antropologi care coordonează proiectul și-a propus să adune cel puțin 30 de povești personale și 30 de fotografii autentice care reflectă procesul de adaptare la viața rurală. Dacă te regăsești, trimite povestea și fotografia ta până pe 15 octombrie completând acest formular.
Dacă v-ați întrebat vreodată de unde vin legendele vii și cum s-a conturat dimensiunea magică din jurul personajului Fata Pădurii - vizitați expoziția imersivă cu același nume ce are vernisajul pe 18 octombrie la spațiul RAM din București.
Cei opt artiști explorează legendelele vii, dar și istorii întâmplate, mărturisite de cei care le-au trăit pe pielea lor. Instalația artistică recrează atmosfera și dimensiunea perceptivă a realității în care Fata Pădurii este o ființă vie, imersându-vă în acea stare de conștiință caracterizată de credința că totul este însuflețit.
Până pe 22 octombrie puteți vizita la Muzeul Național al Țăranului Român expoziția „Glosar, rezidență” — ediția a II-a a proiectului Artă și Antropologie, incursiune de teren ce a avut loc anul acesta în localitatea Luncavița, județul Tulcea.
Cercetările realizate de artiștii și antropologii implicați surprind mediul natural și infrastructura locală într-o ipostază a timpului și spațiului care nu se mai ghidează după dinamicile ancestrale, ci presupun adaptări, hibridizări și formule proprii de negociere a modernului cu tradiționalul.
✍️ Depeșă scrisă de Raluca Moșescu-Bumbac și editată de Laura-Maria Ilie. Design de Seán BC
Perspective este o colecție săptămânală bazată pe cercetare, care cuprinde materiale scrise și analize pe tema acestora. Vrem să provocăm discuții informate despre subiecte incomode ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.