#46: Despre estetica și comodificarea actului suicidar
„We are made of star stuff. We are a way for the universe to know itself” (motto-ul SARCO, de Carl Sagan, astronom american)
**Disclaimer/TW: Această ediție Perspective și articolul săptămânal vorbesc despre problematica suicidului. De citit cu grijă (sau de evitat pentru persoanele pentru care acest subiect este unul sensibil).
Pe 10 septembrie a fost Ziua mondială de prevenire a suicidului, care are scopul „de a accentua importanța reducerii stigmatizării și de a încuraja discuțiile libere pentru a preveni cazurile de suicid. Suicidul este o provocare majoră de sănătate publică, cu peste 700.000 de cazuri înregistrate anual în lume”.
Speaking of, ne-a uimit apariția obiectului-asistent de suicid SARCO în 2019 (prescurtare de la sarcofag), o capsulă printată 3D care facilitează suicidul sigur și curat. Dar și mai mult ne-a surprins prezența la diverse târguri de design și evenimente muzeale a acestei capsule futuristice destinată celor care vor să-și ia viața cât mai rapid. Simplu, nu?
Lansată pe piața internațională în 2019 de medicul australian Philip Nitschke, capsula promite o moarte lină, chiar euforică, prin descreșterea rapidă a nivelului de oxigen și pulverizarea de azot, totul la o atingere de buton. Design-ul său, imprimat 3D (și reproductibil), elegant și adaptat estetic vremurilor noastre, promite utilizatorilor Sarco o „călătorie către noi destinații”, fără a fi necesare ingerarea de medicamente sau asistența medicală specializată.
Aproape trecută cu vederea în România, știrea a provocat dezbateri aprinse de-a lungul verii care doar ce s-a încheiat, în Elveția și Olanda, dar și în alte state ale lumii unde eutanasia umană este legalizată. Producătorii obiectului denumit „Tesla sinuciderii asistate” au încercat să penetreze piața elvețiană, până la urmă fără succes, capsula fiind considerată de organizațiile pro-eutanasiere ca fiind inumană - printre altele pentru că confiscă ultimele momente ale muribundului, petrecute în mod normal cu familia și cei apropiați.
Eutanasia, sau sinuciderea asistată, are ca fundament dreptul uman de a trăi și a muri în demnitate, astfel că statele occidentale au legalizat procesul de sinucidere voluntară în cazuri specifice de boli terminale preponderente ale vârstnicilor, cu investigații și asistență medicală obligatorie. Este celebră decizia din 2022 a regizorului francez Jean-Luc Godard, care și-a încheiat voluntar viața la 91 de ani, declarând că refuză să trăiască imobilizat în scaunul cu rotile și dependent de cei din jur.
Dincolo de dezbaterile etice care însoțesc un astfel de produs, destinat a fi disponibil oricui într-un viitor nu așa de îndepărat, organizațiile care intermediază sinuciderea asistată invocă decuplarea procesului de sistemul medical. În mod paradoxal, acesta este tocmai argumentul cheie al creatorilor Sarco — independența față de medici, diagnostice și evaluări, plus costul scăzut al întregii operațiuni.
Așadar, deși capsula este promovată ca fiind de ajutor în procesul legal de sinucidere asistată, în fapt, simpla existență pe piață a acesteia (în atâtea culori și modele, inclusiv pentru cupluri!) elimină elementul uman intermediar (medici, asistente, familie) din actul suicidal — deja tabuizat, controversat și polarizant în multe dintre societățile contemporane.
Pe de altă parte, deschiderea în spațiul public a unei discuții despre suicid și nuanțarea pe subiect, fără a insista pe considerentele de ordin religios, ar putea reprezenta o formă de sprijin colectiv pentru persoanele cu ideație suicidară — dincolo de ușile închise ale cabinetelor de psihiatrie și psihoterapie.
Comodificarea deciziei de a-ți curma viața, accesibilitatea, lipsa unui ritual și individualismul pe care le-ar presupune utilizarea la scară largă a Sarco se subscriu tendinței actuale de alienare socială și îndepărtare a individului de comunitățile de sprijin.
Industrializarea procesului trecerii în neființă (prin reproductibilitatea printării 3D) și relația din ce în ce mai defectuoasă pe care o avem cu moartea s-ar putea să facă din capsula colorată eclectic un must have, produs perfect vandabil în economia de piață actuală. Etica din jurul acestui produs rezidă în faptul că, pentru a-l vinde, trebuie să vinzi ideea sinuciderii.
„La fel cum apa, gazul și curentul electric ne sunt aduse de departe în locuințe printr-un simplu gest, aproape inobservabil, al mâinii, tot așa ni se vor furniza la un moment dat în casă deopotrivă imagini sau succesiuni de sunete, ce ni se vor înfățișa numaidecât la un mic gest (aproape chiar: la un semnal) al nostru, pentru a dispărea apoi în aceeași manieră” (Paul Valery, 1934) - La această enumerare se poate adăuga cu ușurință și dispozitivul Sarco, care poate fi printat acasă și despre care compania anunță că este activat din interior și are, tot în interior, un buton de ieșire de urgență în cazul în care persoana care-l utilizează se răzgândește.” (Emil Vasilache, despre suicid și aură - mai jos în noul material ISCOADA)
Suntem o publicație independentă. Dacă îți place ce citești, donează sau redirecționează 20% din impozitul pe venit/profit al firmei tale pentru Asociația ISCOADA. Pașii sunt simpli, click mai jos!
#NOU pe ISCOADA
Ce se intâmplă cu aura obiectului artistic în epoca reproducerii tehnologice? Dar cu aura romantică a actului suicidar în contextul unor obiecte ca Sarco?
Pornind de la observațiile filosofului german Walter Benjamin — și anume preocupările moderne pentru nimicire (culturală) pe care o presupun procesele industriale — scenaristul Emil Vasilache discută în cel mai nou eseu ISCOADA despre un fenomen social inedit: sinuciderea accesibilă la scară largă, grație tehnologiilor avansate precum Sarco.
Sinuciderea în artă și cultură a avut parte în decursul istoriei de diverse reprezentări și semnificații, actul în sine fiind învăluit într-o aură romanticizată specifică celei ale obiectelor artistice. Prin comparație, a apela astăzi la Sarco pentru a-ți curma viața golește gestul de însemnătate simbolică și îl transformă într-o acțiune sterilă din punct de vedere socio-cultural.
Citește „Gânduri despre suicid și aură în epoca reproducerii 3D”.
#Pe subiect
Subiectul sinuciderii (asistate sau nu) este foarte puțin abordat în agora românească, exceptând diverse statistici și comparații EUROSTAT cu alte țări europene. Ce știm în momentul de față este că Transilvania este regiunea cu cele mai multe sinucideri și că bărbații sunt mai predispuși decât femeile la a comite asemenea acte.
Dacă v-a prins scriitura lui Emil (destul de improbabil să nu) — recomandăm eseul lui din arhiva redacției, care abordează masculinitatea toxică și apartenența în perioada carantinei din martie 2020 la un grup virtual de bărbați care mai de care mai performatori de roluri de gen.
Fii generos/asă! Trimite Perspectivele cadou unui/unei prieten(e)
Dacă preferi agora Tik Tok, follow aici.
#ISCOADA și prietenii săi
În weekend are loc evenimentul anual Dâmbovița Delivery, foarte ofertant în activități de reconectare a comunității cu râul orașului, artă și sustenabilitate pe malurile Dâmboviței.
În zona Timpuri Noi/Mihai Bravu din București, Splaiul Unirii va deveni pietonal, iar vizitatorii vor putea lua parte la activități pe apă, ateliere & workshopuri, dialoguri publice, instalații artistice și expoziții, tururi ghidate, proiecții de filme, sport, dans și relaxare — toate pe malul râului.
Tot în weekend, dar în cealaltă parte a orașului, mai exact în Militari, se va desfășura HELIX pentru Masca. Mini-festival de cartier, chiar în curtea teatrului din Bdul Uverturii, 14.
Programul include spectacole de teatru de amatori (adolescenți și seniori), silent disco, observație astronomică de pe acoperișul clădirii, sesiune de plantare și aranjare a grădinii, plus un târg de adopție de câini comunitari.
✍️ Depeșă scrisă de Raluca Moșescu-Bumbac și editată de Laura-Maria Ilie. Design de Seán BC
Perspective este o colecție săptămânală de materiale și o analiză pe o temă aleasă, ambele bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre subiecte incomode ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.