#44: Unde se duce cultura independentă când se duce?
Despre voci artistice și spații culturale artist-run care nu-și mai găsesc locul
Schimbarea a început în 2002, odată cu bestseller-ul „The Rise of the Creative Class”, scris de antreprenorul și cercetătorul american Richard Florida - un regal de teorie economico-urbanistică care s-a uitat pentru prima oară la rolul creativității în societatea americană și cum aceasta poate deveni un motor local de dezvoltare urbană și financiară.
Pentru ca orașele să creeze spații culturale vibrante și să atragă în zonele centrale clasele creative și hipsterii, rețeta de revitalizare urbană, preluată ulterior de municipalități din întrega lume, viza cei 3T - Tehnologie, Talent și Toleranță. Ce nu s-au așteptat urbaniștii să bifeze respectiva teorie (foarte bine primită de public, de altfel) a fost gentrificarea artistică, care a lovit, 15 ani mai târziu, direct în inima boemă și cultura independentă a marilor orașe.
În urma a numeroase strategii și polici publice gândite să antreprenorizeze actul cultural și creativitatea locală prin hub-uri de inovare, cartiere creative, cafenele chic și galerii pop-up, comunitățile artistice au dat piept cu principiile de piață neo-liberală: creșterea fulminantă a chiriilor și a speculei imobiliare, creșterea costului vieții și a serviciilor, urmate de relocarea definitivă în afara zonelor centrale.
Așa-zisa dezvoltare urbană și presupusa creștere economică a sectorului cultural s-a transformat în comodificarea industriilor creative și vieții artistice a orașelor. Boemia și creativitatea au rămas accesibile aceluiași public din clasa de mijloc, de regulă alb și privilegiat, dispus să plătească absurd de mult pentru utopia culturală din centru.
După numeroase critici aduse modelului urbanistic inițial, și devenit între timp speaker aclamat și consultant internațional pe problematici de planificare urbană, Florida revine în 2017 cu volumul considerat nefundamentat dpdv științific și elitist, The New Urban Crisis: How Our Cities Are Increasing Inequality, Deepening Segregation and Failing the Middle Class - and What We Can Do About It. Cu alte cuvinte, vorbește tot în termeni de profitabilitate despre fenomenele sociale și economice generate de tiparul inițial de gândire — care, așa cum s-a văzut în diverse instanțe - adâncește prăpastia dintre clasele sociale și limitează accesul comunităților neprivilegiate la artă și cultură.
„Odată încheiată gentrificarea creativă/artistică, cultura este mai mult sau mai puțin eliminată din centrele orașelor” - enunța în 2018 geograful Oli Mould în lucrarea sa, Against Creativity. Șase ani mai târziu, Bucureștiul se încăpățânează să bifeze rețeta din 2002 a lui Richard Florida și efectele de igienizare a spațiilor urbane, deși acestea sunt contrazise de studiile de antropologie urbană pe subiect. Și nu doar studiile, ci mai ales realitatea din teren.
O plimbare prin Piața Amzei include proiectul de regenerare urbană Cartierul Creativ, dar și o vizită la ultra mediatizata casă Mița Biciclista — Stabiliment Creativ. Cunoscut pentru petreceri tematice exclusiviste, picnicuri urbane, „meniul select de băuturi, ce conține 12 Signature Cocktails” și „produse de viennoiserie, realizate cu materii prime din Franța, după cele mai fine rețete pariziene”, noul hub creativ propune doar evenimente premium, la care accesul este de ordinul sutelor de lei.
Un asemenea model de revitalizare a spațiilor centrale din marile orașe prin comodificarea artei și culturii lasă în urmă, într-o luptă continuă pentru supraviețuire, centrele culturale independente, organizațiile și colectivele de artiști care nu se supun regulilor profitabilității.
Este cazul unor spații artist-run care fie s-au închis (precum MACAZ - Bar Teatru Coop.), fie se află în situații incerte (Atelierele Malmaison), sau au reușit să se relocheze recent din centrul Bucureștiului, cu mari eforturi umane și financiare (ARTHUB Bucharest).
„Nu cred că voi înceta vreodată să scriu sau să semnalez suficient câtă violență este de fapt în tot ceea ce ni s-a întâmplat nouă, acestor câțiva artiști bucureșteni, în ultimele luni, și impactul negativ asupra noastră și a colegilor noștri. Mi s-a părut important ca acest subiect să nu rămână doar în grădina ARTHUB, așadar i-am întrebat pe câțiva dintre aceștia ce relevanță au propriile lucrări în contextul social actual și unde se duc, când se duc, spațiile culturale independente?” (Nona Șerbănescu,fondatoarea ARTHUB Bucharest, artistă și curatoare)
Suntem o publicație independentă. Redirecționează 20% din impozitul pe venit/profit pentru Asociația ISCOADA. Pașii sunt simpli, click mai jos!
#NOU pe ISCOADA
„Poate până la urmă artistul chiar trebuie să fie sărac.
Poate chiar nu trebuie să aibă un spațiu.
Să fie sărac și să vadă acolo de arta lui. De boala lui. De... treaba lui.
Să numere produsele pe care le bagă-n blestematul ăla de coș, invariabil roșu, și să țină socoteala la virgulă, să-și învețe copiii că așa se fac de fapt cumpărăturile – renunțând la unele produse – și că e mai bine să facem singuri asta, când punem în coș, nu la casă, făcându-ne de râs.
Să plătească.
Pentru că singur a ales să fie „independent”, „alternativ”.
Singur a ales să vrea spații, să adune alți artiști, să ofere scene.
Să ”ofere” scene?!” (Alex Fifea, fragment de text extras din performance-ul „Eseuri ale prezenței”)
La începutul anului, ARTHUB Bucharest – unul dintre cele mai active, incluzive și relevante hub-uri culturale independente din țară – a fost nevoit să evacueze spațiul din Budișteanu 10 pe care îl ocupa. Acesta a fost doar unul dintr-o serie de evenimente critice pentru mai multe colective de artă din țară.
Cu o viziune artistică liberă și experimentală, anti/non-comercială, anti/sub-culturală, anti/non-oficială, periferică, sarcastică, combativă, radicală, neliniștitoare, lirică sau maximalistă - ultimul performance din Budișteanu 10 a redat centrului Capitalei un spațiu devenit acum respectabil, aseptic și curat (atât fizic, cât și metaforic).
Artiștii implicați în proiectul-tranzit „Eseuri ale prezenței” vorbesc deschis despre nevoia de a avea o artă atentă, conectată social, dar și despre nomadismul culturii care își pierde spațiile de manifestare.
Citește în noul material ISCOADA mărturiile puternice ale colectivei de artiști independenți cooptați în aceste ultime proiecte: Nona Șerbănescu, Alexandru Fifea, Oana Maria Zaharia, Rucsandra Pop, Alex Gabriel Popescu (Winexela) și Carlos Bîrlan (Vectra).
#Pe subiect
„Ne-am imaginat o masă circulară care expune mostre și procese de lucru ale unor grupuri cu practici înrudite cu arhitectura. Ce urmărim este ca ele să compună o colecție de seedbombs (plantarea de diferite specii într-un proces tip guerilla) care merită testate în diferite contexte. Acestea pot fi privite drept capsule de rezolvări pentru multe dintre probleme societăților noastre, mai ales cele legate de hiperindustrializare, gestionarea resurselor, schimbări climatice, conflict și scăderea forței comunităților.”
Un duo atipic de arhitecte din București și-a imaginat Metabucătăria, un obiect de design ce reunește la aceeași masă o comunitate arhitecți și artiști pasionați de botanică, gastronomie, textile sau materiale de construcții, deveniți acum metabucătari.
Pășiți în Metabucătăria Stardust architects (Anca Cioarec și Brîndușa Tudor) pentru a vă familiariza cu biscuiți de pământ amestecat cu lapte, ou, cimbrișor și lavandă, cărămizi de cânepă-beton, ecoprint, vopsirea textilelor cu pigmenți naturali, sau tehnici domestice de fermentare și conservare a alimentelor. La aceeași masă comunitară am cinat și noi, în toamna lui 2022, în cadrul evenimentului „Zilele ISCOADA - Apă, artă și comunitate”.
Într-un context global de instabilitate, consecință firească a schimbărilor climatice prin care trecem, practicile sustenabile locale și abilitatea de a folosi resursele din jurul nostru vor constitui singurul viitor posibil.
Fii generos/asă! Trimite Perspectivele cadou unui/unei prieten(e)
Dacă preferi agora Threads, follow aici.
#ISCOADA și prietenii săi
Platforma online de ficțiune Lumi Posibile căută creații originale, nepublicate în alte locuri, din constelațiile ficțiunii speculative, precum:
➡️Science-fiction (utopii, distopii, solarpunk, cyberpunk, post-apocaliptic, etc.)
➡️ Horror (body horror, gothic, supranatural, monstruos, etc.)
➡️ Fantasy (basme, mitologie, super-eroine/eroix, etc.)
➡️ Realism magic
➡️ Istorii Alternative
➡️ Orice alt gen ne putem imagina
Sunt încurajate combinarea categoriilor/genurilor și lucrările hibride, iar temele ce pot fi abordate și toate detaliile legate de apelul public se regăsesc aici.
„Aici se mai pot găsi membrii „triburilor”: Mursi, Bodi, Kwego, Muguri, Ari, Banna, Hamar, Arbore, Karo, Surma, Dime, Konso... Ei continuă să fie, ei trăiesc. A-i vedea și a-i cunoaște pe acești membri minunați ai acestor grupuri etnice este cu adevărat o tulburare plăcută pentru fiecare inimă.” (Kiro Urdin)
Mâine seară are loc la Muzeul Țăranului Român vernisajul expoziției de fotografie OAMENII DIN VALEA OMO, ETIOPIA, a artistului Kiro Urdin, printre altele și fondatorul mișcării Planetarism - un curent artistic care aduce împreună discipline precum pictura, filmul, dansul, video-ul, fotografia, literatura, filozofia și design-ul.
Vrem ca întreg conținutul ISCOADA să rămână gratuit, dar ne bazăm pe susținerea ta financiară. Dacă ți-a plăcut ce ai citit, ajută-ne să continuăm!
Perspective este o colecție săptămânală de materiale și o analiză pe o temă aleasă, ambele bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre subiecte incomode ca să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.
Primești acest e-mail pentru că ți-ai lăsat adresa în formularul de pe Platforma ISCOADA sau te-ai înscris în Substack. Dacă dorești să te dezabonezi, mergi la butonul Unsubscribe (deși nu vedem de ce ai face asta:)
Depeșă scrisă de Raluca Moșescu-Bumbac și editată de Laura-Maria Ilie. Design de Seán BC