#35: Schengen și identități problematice
Despre fotografia de identitate și spațiile interzise
De alatăieri-noapte, 31 martie 2024, ora 00.00, România și Bulgaria au intrat, ținându-se de mână, în spațiul Schengen aerian și maritim. De ce doar aerian și maritim, și de ce am așteptat la ușă atâta timp, când Comisia Europeană și Parlamentul European ne-au acordat undă verde încă de acum 12 ani?
Austria a stat în calea aderării României la Schengen până în septembrie 2023 inclusiv. Cancelarul Austriei, Karl Nehammer, continuă să spună că „spațiul Schengen nu funcționează, deci nu poate fi extins”, cu referire la problema europeană a migrației ilegale din Orientul Mijlociu și Îndepărtat. Nehammer este precaut pentru ca nu cumva un nou val de imigranți să intre în Europa, lucru care ar alimenta grupurile de extremă dreaptă care-i sunt în opoziție.
De ieri, așadar, suntem demni de cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume, fondat în 1985 între Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos, și care s-a extins de-atunci în conformitate cu acordurile politice relevante. Se vorbește chiar de un „Schengen militar”, care poate fi primul lucru la care te gândești când auzi „aerian și maritim”.
Ce înseamnă Schengen mai precis? Majoritatea cetățenilor români care merg în vacanță (sau nu) în interiorul zonei Schengen (majoritatea Europei) sunt scutiți de suspiciunea organelor de control - deși directiva își rezervă dreptul să controleze aleatoriu pe cine crede de cuviință - așadar, păstrați-vă (calmul și) documentele aproape! Ca UE să controleze mișcarea migratoare, a fost lansată o inițiativă regională de „cooperare polițienească între statele membre aflate de-a lungul rutei Balcanilor de Vest și a rutei est-mediteraneene, adică între Bulgaria, România, Austria, Grecia, Ungaria și Slovacia.” Deci vama dispare, însă controalele se intensifică, chiar dacă în spatele ușilor închise ale bazelor de date (operate cu ajutorul Inteligenței Artificale) și cooperării polițienești intra-Schengen.
Cum dovedim apartenența la o naționalitate („acceptată”), dar și ținuta morală? Prin documente identificatoare! Documente care atestă că „Noi suntem români”, deci oarecum suspicioși by default (încă). În mod ironic, primul zbor dinspre spațiul Schengen liber a fost operat de Austrian Airlines, direct din Austria, țara care s-a opus aderării României la Schengen de nenumărate ori de-a lungul anilor. Primii români ajunși în țară de când cu includerea în Schengen au trecut ca prin brânză la vamă, însă au fost reținuți minute bune la ieșire de către jurnaliști - o compensare (ironică) pentru trecerea prea rapidă a vamei?
„Cum te simți că ești printre primele persoane care au accesat spațiul Schengen?!” „Grozav, mă simt ca un om demn de încredere și nesuspectat de toate relele lumii! (Ador Schengen!)” (într-un dialog imaginar)
Există anumite elemente care ne identifică și/sau ne fac suspecți în ochii unui stat? Fotografia de identitate, de exemplu. Ea atestă faptul că suntem noi înșine (o figură formală, lipsită de emoție) și că aparținem unei națiuni. Din păcate, statul român apare ca suspicios în fața statelor cu o istorie ceva mai sigură de apartenență - noi suntem noii-veniți. O să facem o impresie bună, o să facem o impresie proastă? Rămâne de văzut.
#NOU pe ISCOADA
Cercetătoarea Ina-Alice Dănilă ne explică cu răbdare, în cel mai recent material ISCOADA, despre istoria fotografiei de identitate, care a avut întrebuințări mai mult sau mai puțin controversate de-a lungul timpului.
Fotografia în care nu ieșim bine niciodată are multiple semnificații. Prima întrebuințare s-a întâmplat la finalul secolului al XIX-lea, când a fost folosită ca recunoaștere a tipologiilor de criminalitate/rasă incompatibilă cu nou formata lume - constituită de statele-națiune. Nou-fondatele instituții polițienești, fiscale, judiciare trebuiau să își manifeste controlul sub pretextul organizării populației.
Deși principiile criminologiei de secol XIX încă însoțesc semnificația fotografiei de identitate, astăzi acest criteriu a devenit ambivalent. Continuăm a ne justifica existența și trecerea prin spații și teritorii prin documentul de identitate, iar acesta pare a fi singurul lucru care ne legitimează - adică ne face conformi cu trecerea „în afară”.
Citește materialul ISCOADA aici!
#De pe ISCOADA
„Bidica, odată întors acasă, nu s-a mai putut despărți de cutia magică, la care ceilalți se uitau ca la un lucru care putea aduce răul. Unii spuneau să nu stai să te fotografieze Bidica, pentru că atunci cînd se declanșează aparatul îți ia puțin și din suflet. Apoi, lumea s-a mai învățat. Oamenii îl chemau să fotografieze toate momentele importante din lumea satului – la nuntă, la înmormântare, la botez, cu familia, sau de sărbătorile de Paște ori de Crăciun.”
Colecția de fotografii realizate la patru mâini, arhiva de imagine Bidica din Țuțcani, județul Vaslui, a fost descoperită acum 12 ani de inginerul pasionat de fotografie și literatură, Marian Enache. Soții Leo și Ileana Bidica au făcut poze de identitate în fundul curții, dar și documentat lumea satului natal, la bine și la rău, timp de 40 ani.
Fii generos/asă! Trimite Perspectivele cadou unei/unui prieten(e) :)
Dacă preferi agora Threads, follow aici.
#ISCOADA Talks
Întregind discuția despre identitățile problematice, miercuri, 3 aprilie, vă așteptăm la primul eveniment al anului din seria #ISCOADA Talks. Vom vorbi despre fenomenul politic argentinian Nunca Más, în contextul memoriei ultimei dictaturi încheiate în 1983 și a alegerii noului președinte: libertarianul Javier Milei.
Antropologul Gruia Bădescu o are invitată pe Alejandra Naftal, fondatoarea ESMA – fostul Centru Clandestin de Detenție, Tortură și Exterminare, acum cel mai important sit de memorie a dictaturilor din America Latină. ESMA a fost inclusă anul trecut pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Alejandra a fost la rândul ei torturată de dictatura militară și a fost cea care a curatoriat și condus situl de memorie/muzeul ESMA până la președinția lui Milei.
Ne vom întâlni la Londohome (David Praporgescu 31), intrarea este liberă și (dacă nu v-am convins deja) mai multe detalii despre eveniment găsiți aici.
Vrem ca întreg conținutul ISCOADA să rămână gratuit, dar ne bazăm pe susținerea ta financiară. Dacă ți-a plăcut ce ai citit, ajută-ne să continuăm!
Perspective este o colecție săptămânală de materiale pe o temă aleasă, bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre fiecare subiect în parte și să înțelegem bucățică cu bucățică lumea asta din ce în ce mai complicată.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.
Primești acest e-mail pentru că ți-ai lăsat adresa în formularul de pe Platforma ISCOADA sau te-ai înscris în Substack. Dacă dorești să te dezabonezi, mergi la butonul Unsubscribe (deși nu vedem de ce ai face asta:)
Design de Seán BC