#34: Agri-Cultură
Despre proteste, sustenabilitate și olivicultura Peloponeză
Comisia Europeană a propus revizuirea Politicii Agricole Comune în urma protestelor masive ale fermierilor, ce s-au desfășurat de la începutul anului în state precum Franța, Spania, Belgia, Olanda sau Regatul Unit, dar și local. Chiar dacă printre măsurile vizate se numără reducerea poverii controalelor și flexibilitate în ceea ce privește respectarea anumitor reglementări de mediu, peste 1,000 de tractoare și camioane s-au întors săptămâna aceasta pe străzile Berlinului. Agricultorii germani au protestat împotriva politicii federale care nu prevedea, până vineri, măsuri financiare concrete pentru sprijinirea producătorilor locali.
Esențiale între revendicările fermierilor europeni sunt acțiuni împotriva impunerii prețurilor scăzute de colectare și procesare de către marii retaileri, alături de cerințele referitoare la politicile de sustenabilitate: la presiunea guvernelor, marii jucători de pe piața de desfacere și-au propus ca în următorii 20 de ani să reducă la zero emisiile de carbon.
Inițiativă lăudabilă, dar care afectează în mod direct micii fermieri, care momentan nu-și permit aparatura necesară pentru a atinge standardele de sustenabilitate în vigoare. Conform unui studiu Barclays, în 2021, doar în Marea Britanie, retailerii au reziliat contracte cu agricultorii în valoare de 7 miliarde de lire sterline, ca urmare a nerespectării standardelor verzi cu privire la emisiile de carbon.
Așadar, în lupta (inegală) cu efectele masive ale încălzirii globale și schimbărilor climatice, fermierii din zonele rurale trebuie susținuți atât politic, prin modificarea acordurilor comerciale intracomunitare care să sancționeze marile companii atunci când oferă agricultorilor prețuri de achiziție derizorii, cât și financiar, prin plafonări și subvenții fiscale care le-ar asigura minime venituri și susținere către o agricultură ecologică și producție sustenabilă.
O problematică similară, ce are la bază aceiași ani dificili dpdv climatic și economic, se regăsește în Grecia, unde a scăzut semnificativ producția locală de ulei de măsline pe fondul valurilor de căldură extremă, generând în ultimul an dublarea prețului per litru presat. În țara aflată pe locul 3 în topul mondial al oliviculturii, vestea creșterii prețului de export ar trebui să fie îmbucurătoare pentru micii producători.
Asta dacă nu s-ar confrunta, pe de-o parte, cu creșterea infracțiunilor pe plantațiile de măslini și, pe de altă parte, cu birocrația greoaie și costisitoare care stă în calea obținerii standardelor de calitate și certificărilor europene necesare accesului pe o piață internațională ultra-competitivă.
#NOU pe ISCOADA
De peste 10 secole, Grecia Peloponeză excelează în cultivarea măslinilor și obținerea uleiului de măsline extravirgin. Tehnicile, ritualurile și obiceiurile din trecut care definesc cultura măslinului se păstrează, parțial, până în ziua de azi. Fermierii din Nafplio dețin afaceri de familie și produc nu doar pentru autoconsum, ci și pentru comercializarea „la marginea drumului” și vânzarea informală în piețele mobile din Atena.
Mai mult decât o activitate economică, întregul proces de recoltare și extracție a uleiului poartă semificații socio-culturale. Acesta implică o legătură puternică între produs și teritoriul în care este cultivat și angrenează întreaga familie, practicile oliviculturale fiind transmise intergenerațional.
„Uleiul de măsline este atât despre agricultură, cât și despre lăsarea naturii să-și urmeze cursul”
Dar care este atitudinea micilor fermieri greci când vine vorba de obținerea etichetelor UE de calitate pentru uleiul de măsline? Și care sunt riscurile standardizărilor DOP (Denumirea de Origine Protejată) și IGP (Indicație Geografică Protejată) pentru familiile de agricultori în condițiile în care dieta mediteraneană este instrumentalizată politic, devenind un punct central al politicilor de sănătate publică?
Despre toate acestea, citiți în cel mai recent material ISCOADA, semnat de Alexandra Leca, care a stat de vorbă cu zece fermieri mici, proprietari de terenuri agricole din Nafplio, Grecia.
#De pe ISCOADA
Și dacă tot vorbim despre efectele schimbărilor climatice cu care se confruntă țările europene, în România lucrurile nu stau cu mult mai bine. Antropologii Andreea Pielescu și Alexandru Vârtej au observat felul în care balta din localitatea Luncavița, jud. Tulcea - inițial o zonă inundabilă, plină de pește, verdeață și stuf - a devenit astăzi o câmpie aridă ce se străbate cu mașina. Din paradisul de altădată al luncavițenilor au rămas câteva repere nostalgice precum picturi murale și fotografii, amplasate în stațiile de autobuz din sat.
În aceeași direcție de conștientizare a faptului că apa este acum o resursă finită, Alexandra Gerea a sintetizat pentru ISCOADA mesajul expoziției „Hidrobiografii – Sistemul de irigații Sadova-Corabia”. Cercetarea de teren, nucleu al expoziției, vorbește despre folosirea apei în sisteme de irigații de mari dimensiuni, precum și despre impactului degradării acestui tip de infrastructură agricolă asupra vieții comunităților al căror teritoriu îl străbate.
Fii generosx! Trimite Perspectivele cadou unei prietene :)
Dacă preferi agora Threads, follow aici.
#ISCOADA și prietenii săi
Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă, cu procesul de înaintare în vârstă?
În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte. Având râsul în prim-plan, se vorbește despre îmbătrânire și prezență, privite prin filtrul ideii de grijă. Prima rezidență este în derulare la studioul Cronic Love Productions din Timișoara, cu un eveniment deschis publicului pe 2 aprilie.
Tot în universul naturii și artei este gândit și programul de rezidențe Flowing Streams, propus de EUNIC România (Reţeaua Institutelor Culturale Naţionale din Europa). Aplică pentru o rezidență de vară în România rurală dacă ești artist/ă interdisciplinar/ă, artist/ă angajat/ă social, arhitect/ă, peisagist/ă, hidrolog/ă, antropolog/ă sau organizator/organizatoare comunitar/ă.
+++ Un mini documentar sensibilos despre ghețarii din munții considerați sacri ai Bhutanului și singurul om care are dreptul să îi străbată - un glaciolog care merge să măsoare topirea ghețarilor de la an la an.
Vrem ca întreg conținutul ISCOADA să rămână gratuit, dar ne bazăm pe susținerea ta financiară. Dacă ți-a plăcut ce ai citit, ajută-ne să continuăm!
Perspective este o colecție săptămânală de materiale pe o temă aleasă, bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre fiecare subiect în parte și să înțelegem bucățică cu bucățică lumea asta din ce în ce mai complicată.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.
Primești acest e-mail pentru că ți-ai lăsat adresa în formularul de pe Platforma ISCOADA sau te-ai înscris în Substack. Dacă dorești să te dezabonezi, mergi la butonul Unsubscribe (deși nu vedem de ce ai face asta:)
Design de Seán BC