#33: Martie: mai puțin despre femei, mai mult despre feminism
Despre Mireii dintre noi și nevoia de alăturare a femeilor cu femeile
Nu trecuseră 24 de ore de la lansarea în online a piesei trap Macarena (Erika Isac), când subiectul a fost supus unei aprinse dezbateri într-unul dintre cercurile noastre de prieteni. Melodia a fost audiată cu atenție (pe sistemul audio profesionist dintr-o sufragerie) de către toți cei prezenți: 4 femei și 3 bărbați. Mai în glumă, mai în serios, deși noi toate eram în asentimentul Erikăi Isac, o oră mai târziu conversația nu trecuse de sintagma „S-a trezit Mirel din Turnul Măgurele”. Argumentele au fost reduse la reprezentativitatea bărbaților prin personajul colectiv masculin, la presupusa atitudine clasistă a trapperiței din Constanța și la ineficiența unui mesaj care mai mult scindează societatea decât o unește.
În momentul în care femeile prezente au început să povestească episoadele (deloc puține) de abuz fizic, emoțional și sexual cu care s-au confruntat încă din anii adolescenței, cursul discuției s-a schimbat: „Aaaaa, păi de ce n-ați zis așa? Că noi habar n-aveam.” Hmm..
Iată că, două săptămâni mai târziu, Macarena s-a viralizat pe social media, are peste 4 milioane de vizualizări și este difuzată în heavy rotation de cele mai ascultate posturi de radio comerciale naționale. În interviurile acordate, tânăra artistă vorbește despre necesitatea conștientizării la scara întregii societați a unei realități complet ignorate în spațiul public: misoginia, violența și abuzurile îndreptate către femei.
Realitate recurentă, notată în ultimii 400 de ani de istorie. Conform unei antologii care consemnează jurnalele femeilor (inclusiv soții de scriitori celebri) care au trăit între 1599-2015, frustrarea și furia mocnită este emoția comună a tuturor diaristelor. O stranie senzație de familiaritate ne-a străbătut - binecunoscută și scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu, singura romancieră aflată, până de curând, în programa școlară obligatorie. Și asta pentru că, în cadrul cenaclului Sburătorul, „era singura femeie care scria ca un bărbat”.
Nu este de mirare că toate am empatizat cu mesajul Erikăi și, chiar dacă gheața misoginismului și hărțuirii sexuale a fost zgândărită la suprafață, mai avem multe bătălii de purtat și multe dezvăluiri publice de făcut. Recentele relatări de tip #metoo din lumea literară și universitară vin să întărească discursul trapperiței, fiind absolut necesare pentru ca discuțiile să trasceadă spațiile înguste ale sufrageriilor și societatea să devină un loc sigur (și) pentru femei.
#NOU pe ISCOADA
ISCOADA se alătură momentului prin vocea scriitoarei și jurnalistei Iulia Hau, de altfel și cea mai nouă colaboratoare a noastră pe partea de comunicare :) Iulia a fost intrigată de mesajul de mai jos al unei alte femei care s-a confruntat în mod cât se poate de direct cu atitudini patriarhale și desconsiderante:
„Cu furnizorii sau colaboratorii, dacă erau bărbați, dacă mă plăceau personal, gen erau interesați sexual de mine, erau foarte drăguți. Dacă nu, nu ascultau nimic din ce ziceam. Venea colegul meu, care e feminist și care înțelegea dinamica, și îmi susținea opinia în fața lor. Deci așa funcționează. Este pur patriarhal tot orașul. Nu am văzut în viața mea genul ăsta de misoginisme. (…) Inclusiv asistenta mea, dacă eu ziceam ceva, nu făcea. Dacă zicea colegul, făcea. Iar eu eram deasupra colegului, tu înțelegi? Eram în vârful piramidei. Deci nu se face decât dacă ai un bărbat lângă tine.”
(manageră de producție citată într-un articol ISCOADA despre guvernanța programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023)
Pornind de la propria experiență de maturizare în lipsa modelelor profesionale feminine, în decursul a patru luni petrecute alături de femei într-un centru de studiu și practică budistă, Iulia aduce în discuție o perspectivă spirituală și comunitară asupra conflictelor între genuri.
Întoarsă acasă, jurnalista este convinsă de necesitatea sprijinului oferit fetelor și femeilor de către celelalte femei din comunitatea lor, și de reafirmarea egalității de gen prin reducerea competitivității feminine, respect, grijă și modele de urmat.
Fii generosx! Trimite Perspectivele cadou unei prietene :)
Dacă preferi agora Threads, follow aici.
#ISCOADA și prietenele sale :)
Pe 15 martie la /SAC Malmaison se deschide proiectul ROOTS, derulat de AREAL (spațiu pentru dezvoltare coregrafică) și prietenele de la Developing Art, și care explorează, printr-o serie de conferințe și workshopuri, rădăcinile și legătura cu natura în cercetarea performativă. Grupul format din coregrafi, artiști vizuali, filosofi, psihoterapeuți și experți în neuroștiință deschid o discuție despre conexiunea cu natura, pe care, din păcate, suntem în riscul de a o pierde.
Între martie și mai, atât artistele, cât și teoreticienii invitați în proiect vor facilita ateliere, vor susține conferințe și vor deschide ușile spațiilor de lucru pentru studenții de la UNATC I. L. Caragiale, Universitatea Spiru Haret - Facultatea de Psihologie și Universitatea București - Facultatea de Filosofie, profesioniști și publicul larg. Programul poate fi consultat aici.
Vrem ca întreg conținutul ISCOADA să rămână gratuit, dar ne bazăm pe susținerea ta ca donator. Dacă ți-a plăcut ce ai citit, ajută-ne să continuăm!
Perspective este o colecție săptămânală de materiale pe o temă aleasă, bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre fiecare subiect în parte și să înțelegem bucățică cu bucățică lumea asta tot mai complicată.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.
Primești acest e-mail pentru că ți-ai lăsat adresa în formularul de pe Platforma ISCOADA sau te-ai înscris în Substack. Dacă dorești să te dezabonezi, mergi la butonul Unsubscribe (deși nu vedem de ce ai face asta:)
Design de Seán BC