#29: Despre meseriile cuvântului scris, târguri de carte și infrastructura culturală a Timișoarei
Dragii noștri, am revenit la voi, după o pauză mai îndelungată în care am călătorit (din nou) la Timișoara pentru a ne finaliza cercetările de jurnalism cultural aferente Burselor Energie! (curând pe ISCOADA), dar și pentru a lua parte la excursia de presă oferită cu generozitate de Centrul de Proiecte Timișoara. Ne-am întors însă și cu câteva gânduri la fel de călătoare despre cultura scrisă și poziția sa fragilă în lumea de azi.
Trăim vremuri interesante, pline de paradox. Observăm pe viu desfășurarea celei mai recente revoluții tehnologice, extinderea AI și acapararea de către tehnologiile robotizate a tot mai multe domenii meșteșugărești clasice. Mai mult decât alte arii, meseriile cuvântului scris sunt acum sub asediu.
Cu toate acestea, dincolo de perdeaua de spaimă întrucâtva naturală în perioade de schimbare accelerată, privind în ansamblu, industria cărții pare că o duce bine-mersi. Vânzările cresc exponențial de la an la an, librăriile abia mai au rafturi pentru toate noutățile, piețele sunt tot mai sincronizate într-ale modelor literare. Editurile cele mai eficiente din România raportează anual cifre deloc neglijabile. În anul 2022, pentru un număr de 105 edituri din România, Forbes publica o cifră de afaceri cumulată de peste 134 de milioane de euro.
Ne gândeam la toate astea acum câteva zile, în timp ce vizitam târgul de carte Gaudeamus, marele eveniment de toamnă-iarnă al industriei de profil din România. Captiv de zeci de ediții în ciuperca de la Romexpo, târgul Gaudeamus este o antiteză a evoluției. Aici nimic nu pare să se fi schimbat, iar timpul editorilor români pare să fi stat pe loc. Desigur, oferta e nouă, racordată binișor la trenduri, iar designul e mai isteț și mai provocator, ca timpurile pe care le trăim. Însă dedesubtul coperților, structura industriei e aceeași de douăzeci de ani. La Gaudeamus nu se face cultură, la Gaudeamus se comercializează producții culturale, locale sau internaționale. Evenimentele sunt puține, însăși structura spațiului e claustrantă. Oamenii nu lipsesc, dar sunt veniți din două motive și doar două: să cumpere sau să vândă. Tranzacția e strict financiară.
În urmă cu o lună și jumătate, am vizitat ediția cu numărul 75 a Târgului de Carte de la Frankfurt, considerat a fi unul dintre principalele evenimente din lumea editorială la nivel global. Editori, agenți, scriitori, traducători, tipografi și alții își potrivesc ceasurile profesionale după ora exactă formulată aici. Deși ne temeam ca nu cumva halele târgului să fie pustii sau acaparate de diverse inteligențe artificiale, înăuntru am găsit fix ceea ce anunța evenimentul: tone peste tone de cărți și de profesioniști ai cărții. Târgul impresionează în toate datele sale, atât prin detaliile calitative, cât și prin simpla amploare. Publicul general se socotește în ordinul sutelor de mii, iar lansările și conferințele se țin practic în lanț și simultan.
O sărbătoare în toată puterea cuvântului, dar și o oportunitate de formulare a unor întrebări cu caracter mai general asupra cărții și culturii. Dând la o parte munții de maculatură care reprezintă grosul producției editoriale anuale peste tot în lume, atât de vizibili în cadrul unui eveniment de magnitudinea amintită, ne mirăm că în miezul revoluției AI încă se publică și se citesc atât de multe cărți în format clasic. Cum e posibil? Cine face cultura scrisă și mai ales, pentru cine? Cum rezistă cartea și de ce? În ce feluri schimbă viteza cu care circulă azi content-ul preferințele publicului și interesul ca trend? TikTok există și printre cititorii de la Frankfurt (sau de aiurea), doar că i se spune BookTok, pentru că totul pornește și se întoarce la vechiul instrument de înmagazinare, propagare și stimulare a cunoașterii, la vectorul cultural esențial, pe care sutele de mii de vizitatori ai târgului (la fel ca sutele de milioane de euro ai modestei industrii românești) par să-l valideze chiar și în plină robo-revoluție. Vremuri paradoxale.
(Din păcate, politicul își înțarcă necontenit copiii și nu e niciodată departe de saloanele culturale. La Frankfurt, scriitoarei palestiniene Adania Shibli i-a fost anulată de către LitProm decernarea unui premiu, pe fundalul tensiunilor și războiului din Gaza. Față în față cu oroarea, detaliul poate să pară prea puțin însemnat, însă cenzura la nivelul marii culturi nu anunță niciodată ceva bun.)
Revenind la România, o excepțională analiză a cărții și activității editoriale din perspectivă istorică a realizat Sebastian-Raul Pavel, autorul volumului „Către o istorie a cărții: carte, lectură și comerț în România secolului XX”, apărut în 2022 la Editura Tritonic. Autorul aduce o contribuție dacă nu unică, cu siguranță rară, asupra domeniul editorial din România, prin belșugul de date statistice și explicații istoriografice.
Aflăm din lucrarea sa, printre altele, despre apariția librarilor-editori în țările române, despre sinuosul destin al cărții în interbelic și în perioada comunistă, dar și despre originile și perpetuarea întârzierii culturale pe care editorii de azi o resimt și o acuză din perspectivă comercială. Întârzierea aceasta nu e specifică domeniului, ci e doar un alt simptom al fenomenului de ardere a etapelor pe care Maiorescu îl definea prin celebra sintagmă „forme fără fond”. Mai limpede spus, pentru a grăbi racordarea statului recent înființat la marele mecanism cultural european, politicienii vremii au socotit că mai repede decât școli primare pe deplin funcționale, națiunii i-ar trebui universități. Fast forward la anul 2023, unde descoperim că problema „toaletelor în curte” la nivelul învățământului rural încă nu e definitiv tranșată. Iar universitățile tot nu reușesc să intre în mult râvnitele topuri internaționale.
Teribil de interesantă este ultima parte a cărții, Capitolul 3, intitulat „Post-literacy, post-comunism”, în care ne este povestită perioada de după 1989, cu haosul și haiducia-i specifice, ce nu aveau cum să ocolească tocmai industria cărții. Capitolul debutează cu un subcapitol inspirat numit „De la insuportabil la penibil. Contextul economic și social al decadei 90”, din care aflăm cum criză după criză și răsturnare după răsturnare, editorii români își caută locul și identitatea în noua ecuație socio-politică, fără a găsi până astăzi totuși o formulă coerentă de eficientizare a circuitului cărții în societate și de atragere a populației înspre cultura scrisă (sarcină oricum dificilă în epoca ecranului).
În 1995, ne spune autorul, „10% din populația de peste 18 ani citea zilnic cărți, în scopul informării sau al petrecerii timpului liber”. Mult, puțin? Greu de spus. Nu avem o măsurătoare echivalentă la zi, însă ultimele studii Eurostat spun că 35% dintre români declară că nu au citit niciodată o carte, iar 41% se află în situația de analfabetism funcțional. Comparațiile europene ne situează sistematic la coadă în cadrul clasamentelor pe mai toate palierele producției și consumului de cultură scrisă. Orice s-ar spune, este unul dintre eșecurile de profunzime ale tranziției societății românești de la comunism la capitalism.
Citiți cartea lui Sebastian-Raul Pavel, veți înțelege enorm de multe despre cultura română de ieri și de azi, și poate câte ceva despre viitorul cărții în România în problematica epocă a „ascensiunii mașinilor”.
Suntem o platformă editorială independentă. Dacă ceea ce citești ți se pare valoros, susține activitatea ISCOADA!
#NOU pe ISCOADA
„Nu sunt atât de optimist precum prietenul și artistul vizual Dan Perjovschi. Cred că Timișoara prezintă câteva vulnerabilități serioase.” - enunță scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu în cel mai recent material de pe ISCOADA, despre cum infrastructura poate deveni culturală şi felul în care ea poate ajuta în viitor dezvoltarea orașului.
Rezultat în urma unei șederi mai îndelungate în Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2023, articolul oferă o descriere subiectivă a locurilor, instituțiilor și spațiilor locale care au găzduit anul acesta evenimente și manifestări culturale. Începând cu celebra fațadă a Operei din Timișoara și povestea devenirii ei ca simbol al transformărilor orașului în ultimii 150 de ani, Ernu cartografiază nu doar infrastructura fizică a spațiilor culturale, ci și cea instituțională, formată din oamenii care fac lucruri extraordinare în peisajul cultural timișorean.
Bonus: o dezbatere super relevantă pentru oricine vrea să capete o imagine de ansamblu despre o Capitală Europeană a Culturii, la care au participat 12 invitați („un line-up de te sperii”), un interviu cu artistul Dan Perjovschi și un supliment teoretic cu antropologul Adrian Deoancă, cercetător la Institutul de Antropologie al Academiei.
#ISCOADA și prietenii săi
Salutăm apariția unui album mult așteptat pe piața editorială românească, al doilea volum „Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic”, carte-obiect bazată pe cercetarea unui fenomen arhitectural inedit în peisajul citadin bucureștean: eclectismul pitoresc, concept care include stilistici urbane de inspirație maură, florentină, venețiană și balcanică. Dacă doriți să răsfoiți (sau să dăruiți) ambele volumele (română și engleză) din colecția igloopatrimoniu, îl găsiți pe primul cu o reducere semnificativă, aici.
Weekendul următor ne luăm rămas bun de la Timișoara, Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2023, cu un eveniment de închidere care, pe parcursul a 4 zile, va oferi timișorenilor și vizitatorilor un program divers: dezbateri/conferințe, expoziții, concerte în aer liber, performance-uri, târguri, lansări de carte, piese de teatru și tururi ghidate. Ne vedem în Piața Unirii!
Vrem ca întreg conținutul ISCOADA să rămână gratuit, dar ne bazăm pe susținerea ta ca donator. Dacă ți-a plăcut ce ai citit, ajută-ne să continuăm!
Perspective este o colecție săptămânală de materiale pe o temă aleasă, bazate pe cercetare. Vrem să provocăm discuții informate despre fiecare subiect în parte și să înțelegem bucățică cu bucățică lumea asta tot mai complicată.
ISCOADA este un Hub de Cercetare și o platformă editorială independentă de popularizare a cercetărilor din antropologie și științe sociale conexe. Platforma ISCOADA este un ecosistem de text, imagine și sunet, prin intermediul cărora comunicăm publicului larg povești despre oameni, cultură și societate.
Primești acest e-mail pentru că ți-ai lăsat adresa în formularul de pe Platforma ISCOADA. Dacă dorești să te dezabonezi, mergi la butonul Unsubscribe (deși nu vedem de ce ai face asta:)
Design de Seán BC